inger si demon part 2

Iata ca soarele a revenit pe bolta cereasca,pentru a ne delecta pe noi, oamenii cu razele sale ,pline de lumina imperceptibila ,cu care ne lumineaza sufletele in fiecare dimineata.Era o noua zi in care ne puteam bucura de frumusetea vietii,de frumosul lasat de Dumnezeu pe pamant.
La impactul dintre razele candide ale soarelui,si pleoapele roze,ca de trandafir ale Anyei,aceasta isi deschise usor ochii,lasand acum sa patrunda LUMINA in sufletul ei.Se ridica usor din pat,si se indrepta spre bucatarie de unde lua din dulapul vechi din lemn o cutie cu cateva pliculete de ceai de fructe puternic aromat ;ridica din cutie un pliculet si-l arunca in ibricul rosu cu manerul putin ruginit.Porni focul de la aragaz si aseza ibricul .Dupa ce a fost gata ceaiul,scoase o cescuta cu imprimuri florale de culoare roz si-l turna cu grija .Se aseza pe un balansuar batran,lasand ca lumina feerica sa ii acopere pielea delicata;incepu sa se gandeasca ,sa se lase purtata in interiorul ei in cautare de amintiri;in cautarea acelei sperante prin care ea putea sa-l mai vada o data in vis pe acela pe care il vazuse demult.Demult pentru ea era aseara;aseara insemnand o vesnicie;o rascoleau diferite intrebari,diferite sentimente,ii simtea lipsa,chiar daca ea il iubea doar din priviri,chiar daca ii purta o iubire ce se ascundea in umbra lui.Dar decise.Incerca sa-l uite,sa-i uite parfumul de fiori ai dragosti,sa-i uite chipul atat de pur asemenea unei fiinte inumane.Pentru a-l uita trebuia sa-si umple timpul cu diferite activitati,si se hotara sa ii faca o vizita matusii sale,care statea prin apropierea orasului ei in care se refugiase de catva timp,Alexandria,oras aflat prin apropierea capitalei Egiptului,Cairo.Parca aceasta idee, o facea mai fericita,deoarece matusa ei ii era o buna confidenta ,o femeie care cunostea tainele secrete ale vietii.
Anya porni la drum.Pentru a ajunge in Cairo,trebuia sa parcurga cam 3 ore de mers cu masina;vrand sa ajunga mai repede, se indrepta spre gara si lua primul accelerat spre Cairo.
-Deci,doriti biletul pentru Cairo de la 14:00?sau il luati pe cel de la 16:56 min?
-Datimi-l pe cel de la 14:00.Cat costa?
-12 lire egiptene.
Oare ce voi face eu pana la 14:00?se intreba ea....Se indrepta spre cea mai apropiata cafenea din gara,pentru a pierde timpul pana la ora plecarii.Intrand in cafeneaua plina de o ceata groasa alcatuia din fum de tigara,se aseza la o masuta ,unde se cufunda intr-un fotoliu plusat,extrem de confortabil;comanda o cafea,si un croissant pentru a-si potoli foamea.In timp ce Anya savura cafeaua cu fiecare inghititura,in cafenea intara doua femei sarmante,ale caror figuri ii pareau extrem de cunoscute;in timp ce le analiza mai atent,cele doua doamne se asezara la o masa facandu-se comode si incepand sa discute despre toti si toate,despre lucruri necunoscute,carora le dadeau o deosebita atentie ,dar toate discutiile se rezumau la un barbat,pe nume Jager.Dar timpul se scurgea atat de repede incat Anya a fost nevoita sa se grabeasca pentru a prinde trenul.

legea vietii

Nu am mai scris de multa vreme,asa ca m-am hotarat sa mai revin.Nu mi-am propus un subiect stabil,asa ca o sa las lucrurile sa curga de la sine.Azi ,cand parca totul o ia razna,si nu mai exista om pe acest pamant normal la cap,nimeni nu mai incearca sa isi gaseasca acel DAR pe care toti il avem.Intrebarea ar fi ce ne ocupa atata timp pentru a trece pe langa lucrurile esentiale?de ce nimeni nu mai vede cu ochiul liber frumusetea si candoarea unui apus de soare sau al unui rasarit?va spun eu.Pentru ca aproape nimeni nu mai e aproape de DUMNEZEU,pentru ca nimeni nu ii multumeste indeajuns,pentru ca nimeni nu pretuieste ca exista,ca este sanatos.In aceste zile,mai concret acum 1 zi,mi-am luxat piciorul,si a trebuit sa mi-l puna in ghips.Totul s-a intamplat intr-o clipa de neatentie,intr-o fractiune de secunda cand am calcat stramb.Acum imi dau seama de un lucru.Nu am stiut sa pretuiesc indeajuns tot ce DUMNEZEU mi-a dat.Si cum spune proverbul numai dupa ce iti este luat ceva iti dai seama de adevarata valoare al acelui lucru.Asa este si in viata,o fractiune de secunda cand DUMNEZEU isi ia aripa ocrotitoare de pe noi,si totul se transforma intr-un infern.Trebuie sa ne urmam drumul,fara sa punem intrebari,trebuie sa ne gasim menirea pt care suntem facuti pe acest pamant dar asta doar cu CREDINTA si IUBIRE.
Ne putem intreba poate de ce suntem atat de diferiti fata de celelalte fapturi ,,,,...poate pentru ca noi cunoastem adevaratul mister la iubirii,si inca nu cunoastem ca-l stim....Am invatat ca totul in viata e o prostie,dar noi trebuie sa ii dam curs ei cu ajutorul LUI.EL care ne face noaptea luminoasa ,si drumul mai usor de strabatut.EL caruia nimeni nu-i multumeste pt cata dragoste ne ofera.
Am cunoscut mai multi oameni,care spuneau ca sunt sanatosi,ca totul este perfect in viata lor si ca ei nu au avut greutati in aceasta viata.Poate toti suntem sanatosi,dar oare sufletul nostru nu putrezeste?dar oare ura si rautatea nu ne-a acaparat interiorul si nu ne mai lasa sa vedem nimic?dar chiar acei oameni atat de sanatosi pe dinafara sunt orbi.....sunt orbi deoarece ochii sufletului lor si-au pierdut din atributii si sunt ghidati de fiara din sufletul lor...acei oameni au surzit deoarece nu mai au urechi sa auda cuvintele LUI,nu mai recunosc existenta LUI,si atunci se intraba de ce mai exista.
Esential este ca viata ne ofera lucruri bune si rele,noi trebuie sa ne lasam ghidati de IUBIRE,de CREDINTA ,si sa iesim din padurea intunecoasa a sufletului nostru,atunci cand dam peste ea.Trebuie sa-L lasam sa ne calauzeasca pasii,deoarece sufletu nostru e atat de firav si plapand incat numai DUMNEZEU poate sa-l intareasca.Trebuie sa ne facem timp pentru a visa,pentru a crede,pentru A FI.ACEASTA ESTE LEGEA VIETII.