o inima perfecta

Intr-o zi un tanar s-a oprit in mijlokul unui oras si a inceput sa le vorbeasca celor din jur ca are cea mai frumoasa inima den lume.O mare multime de oameni s-au adunat in jurul lui,si toti se minunau vazandu-i inima perfecta.Nu era in ea nici o pata,nici o imperfectiune.Da,toti ii dadeau dreptate:era cea mai frumoasa inima care fusese vreodata vazuta.Deodata,s-a apropiat un batran de multime si a zis:
-Totusi,inima ta nu este pe departe asa frumoasa ca a mea!Multimea de oameni si tanarul privira inima batranului;batea cu putere,dar era plina de cicatrice...Inima avea locuri in care bucati din ea fusesera inlocuite cu altele care nu se potriveau intru totul.Si mai erau unele linii colturoase,mai bine spus...in unele locuri existau rani adanci,din care lipseau bucati intregi.
Tanarul privi inima batranului,observa starea in care se afla si rase:
-Cred ca glumesti,spuse el,asemanand inima lui cu a batranului.Inima mea e perfecta,in timp ce a ta este un amestec de lacrimi si cicatrice.
-Da,spuse batranu,a ta arata perfect,dar nu asi schimba-o niciodata cu a mea.Fiecare cicatrice de pe inima mea reprezinta o persoana careia i-am daruit dragostea mea.Rup o bucata din inima mea,si le-o dau celor de langa mine.Adesea imi dau si ei in schimb o parte din inima lor,care ia locul ramas gol din inima mea.Dar pentru ca nu se potrivesc perfect,am ramas cu cateva margini colturoase,pe care le pretuiesc foarte mult,caci ele imi amintesc de iubirea pe care am impartasit-o.Uneori am daruit bucati din inima mea,fara ca sa primesc nimic in schimb,nici macar o bucatica din inima lor.Acestea sunt ranile deschise.A darui iubire,inseama uneori un mare risc,pe care trebuie sa ti-l asumi.Chiar daca aceste rani sunt dureroase,raman deschise amintesc de iubirea pe care am oferit-o si sper ca intr-o zi se vor umple locurile goale.Iti dai seama acum in ce consta adevarata frumusete a inimii?
Tanarul era pe punctul de a incepe sa planga;se apropie de batran,isi stranse inima tanara si perfecta si smulse o bucatica din ea.Apoi i-o intinse batranului cu mainile tremurande.Batranul i-a primit bucata si a pus-o in inima sa.Apoi smulse si el o bucata din inima lui batrana si brazdata de cicatrice si umplu cu ea rana din inima tanarului.Se potrivea,dar nu perfect,caci marginile erau cam colturoase.Tanarul isi privi inima care nu mai era perfecta,dar care era mai frumoasa ca niciodata,caci simtea in ea pulsand dragostea din inima batranului.
OARE NOI CATE ASTFEL DE RANI SI CICATRICE AVEM IN INIMILE NOASTRE?

inger si demon part1

I-am intalnit privirea pt ultima oara, dulce ca mierea si suava ca o matase,ce-mi mangaia usor vederea ca in totdeauna...parca era o iluzie indescifrabila,o mare de lumina ce-mi bucura sufletul plin de amaraciune,i-am auzit cuvintele si am inceput sa alerg prin maretia glasului sau pt a le intelege,vroiam ca totul sa continue,dar nu mai exista speranta.Acum incepeam un nou drum,eram la marginea unui nou Univers nedescifrat,care astepta sa pasesc in el pt ai intelege tainele,dar tot ce ma inconjura era ciudat de strain si raceala din vant imi acapara sufletul.

Priveam luna palida si stelele ce-si faceau veacul pe cerul ca o mantie de satin,ce invelea pamantul in obscuritate.Vantul se intetise si m-am cufundat din nou in amintirile mele ,ce domneau in mintea mea de veacuri.

Alta dimineata si-a facut aparitia pe cerul senin,fara nori.Domnea un aer de mister atat in mintea mea,cat si in aerul greu de respirat,,chiar daca eu nu aveam nevoie de el...Am pornit in cautarea LUI prin orasul intortocheat,chiar daca pentru mine nu era greu de gasit un muritor,dar acest muritor nu era oricine,simteam insfarsit ca imi gasisem sufletul pereche,jumatatea care ma poate contempla cu privirea atunci cand totul o ia razna,cand totul dispare,si ramanem doar noi.Se facuse ora 8:00 p.m iar cautarea mea esuase,ma retrageam sfioasa,sper marginea padurii ,care se continua cu o cascada suieratoare si limpede precum cristalul.M-am asezat langa apa,infruntandu-ma din greu cu raceala noptii,si gandindu-ma din nou la chipul lui ca de inger,SIMTEAM CA NE LEAGA CEVA dar trebuia sa imi dau seama ce.

M-am lăsat pe spate,si am simtit iarba putin umeda sub trunchiul meu .Mi-am lasat pleoapele sa alunece usor peste ochii mei obositi,lasand sa se vada acum mai usor doua pete vinetii,cearcanele ce-si faceau aparitia la miezul noptii pe fata mea ,acum mai alba ca niciodata.Am stat asa timp de cateva minute,lasand vantul sa se apropie de corpul meu plapand;in acest timp,am simtit mana unei fiinte ce-si trecea subtil degetele prin parul meu castaniu,drept,sclipind in lumina difuza a lunii.Banuind ca e doar imaginatia mea,nu m-am ostenit sa deschid catusi de putin pleoapele ,care erau strans lipite de ochii mei de-un negru ametitor.Aceste minute au trecut extrem de repede,nu si din prizma mea;am incercat sa surprind fiecare secunda ce se scurgea,ce fugea de mine,ce vroia sa se ascunda si sa nu se mai intoarca niciodata.Am deschis ochii incet,iar acum eram alta fiinta,nu mai eram un simplu inger,eram un demon.Transformarea fusese completa.M-am grabit ,cu pasi repezi sa ajung la marginea lacului,pentru a-mi vedea chipul,dar nimic ,cu exceptia tenului nu fusese schimbat.C-ei drept nu era prima oara cand vedeam acest chip de monstru in apa limpede,ce-mi contempla trasaturile superbe de zeita.M-am ridicat de langa apa,si am zburat intr-un copac,aproape de oras.M-am facut nevazuta,printre crengile dese ale copacului;vizionam doar cum pamantenii isi pierd timpul,pe acest pamant,cand ei au doar o viata de trait,si nu o pretuiesc indeajuns;fac aceleasi lucruri in fiecare zi,si nici macar nu se bucura ca traiesc;nici macar iubirea lor nu e sincera;si tot ce fac pana la urma e sa moara fara ca existenta majoritatii dintre ei sa se stie,nu se afirma cu nimic;cand vor ceva stiu doar sa profite,si ofera numai ca sa primeasca,asi putea spune ca viata lor nu e viata,shi totusi nici macar nu se intreaba ce rost au ei pe lumea asta.(sper sa va placa si astept comentariile voastre)enjoy it

vise pierdute

... Asta iti ramane ...

Doar atat ... Doar un vis ... la care speri ... dar speri degeaba ... niste amintiri placute care te fac sa-l iubesti iar .. si iar .. si iar ... la infinit ...

Te poti hrani cu ura cand amintirile placute revin ? Poti sa uiti tot ... Cand dintr-odata dispare tot ... te trezesti singur .. si te intrebi DE CE ? DE CE tocmai tu ? DE CE ti-a facut asta ? cu ce ai gresit ???

Iti zic eu ... doar astea raman .. intrebarile astea prostesti ... Si amintirile ... si ... tu ...

Ma intreb ... tu iti amintesti toate astea? ... Mi-ai simtit ... macar O CLIPA lipsa ...?? ... te-ai gandit o secunda la mine ? ... nu cred ...

Ce iti ramane de facut ... cand si speranta moare ... ??? Sa mori odata cu ea ? ... - nu ...

Atunci ?! ...

" Se spune ca e vreme frumoasa cand in suflet e soare .. Se spune ca ploaia-i mai rece cand in suflet te doare ... Se spune ca vantul nu bate atunci cand iubesti" .... si pentru ce sa mai traiesti? ....

iubirea,bibelou de portelan

Iubirea inseamna incredere,daruire dar totodata si cea mai mare durere care0ti poate fi provocata in interior.La intrebarea iubesti?sunt atat de putini care pot raspunde sincer incat nu cred ca ar incapea nici macar intr-un saculet.Pentru ca multi se tem sa nu sufere,putini stiu sa iubeasca cu adevarat.Dureros este faptul ca lumea refuza sa mai creada in iubire adevarata si multi indeparteaza acest sentiment care este pur si prea frumos pentru unii.Dragoste poti simti pt orice fiinta,de ka cea mai mica la cea mai mare,dar atunci cand dragostea pt o persoana iti va cuprinde sufletul cu adevarat,te vei indragosti de interiorul acestuia nu de ambalajul care cu trecerea timpului se va deteriora.Dragostea poate fi imaginata ca i harazire DUMNEZEIASCA ce a binecuvantat imul si ii inblanzeste trupul fara vlaga.Nu toti au puterea sa vada dincolo de stratul de ceara care protejeaza inima,nu toti stiu sa cante in UNIVERS frumusetea divina a iubirii,de aceea cararea presarata cu flori a labirintului iubirii se inchide de fiecare data in loc sa se inalte in vazduh.
Iubirea este bunatatea nobila ce da aripi sufletului atata timp cat dai tot ce-i mai bun din tine chiar daca nu primesti nimik,iar daca o neglijezi se va ofili,ca visul unui copil
Dupa ce vei iubi ani de-a rand vei sti sa zambesti chiar daca sufletul tau nu mai are lacrimi si e secat,iar in inima ta ca exista de-a pururi o frantura de iubire care iti va da sens vietii de pe acest pamant.