inger si demon part1

I-am intalnit privirea pt ultima oara, dulce ca mierea si suava ca o matase,ce-mi mangaia usor vederea ca in totdeauna...parca era o iluzie indescifrabila,o mare de lumina ce-mi bucura sufletul plin de amaraciune,i-am auzit cuvintele si am inceput sa alerg prin maretia glasului sau pt a le intelege,vroiam ca totul sa continue,dar nu mai exista speranta.Acum incepeam un nou drum,eram la marginea unui nou Univers nedescifrat,care astepta sa pasesc in el pt ai intelege tainele,dar tot ce ma inconjura era ciudat de strain si raceala din vant imi acapara sufletul.

Priveam luna palida si stelele ce-si faceau veacul pe cerul ca o mantie de satin,ce invelea pamantul in obscuritate.Vantul se intetise si m-am cufundat din nou in amintirile mele ,ce domneau in mintea mea de veacuri.

Alta dimineata si-a facut aparitia pe cerul senin,fara nori.Domnea un aer de mister atat in mintea mea,cat si in aerul greu de respirat,,chiar daca eu nu aveam nevoie de el...Am pornit in cautarea LUI prin orasul intortocheat,chiar daca pentru mine nu era greu de gasit un muritor,dar acest muritor nu era oricine,simteam insfarsit ca imi gasisem sufletul pereche,jumatatea care ma poate contempla cu privirea atunci cand totul o ia razna,cand totul dispare,si ramanem doar noi.Se facuse ora 8:00 p.m iar cautarea mea esuase,ma retrageam sfioasa,sper marginea padurii ,care se continua cu o cascada suieratoare si limpede precum cristalul.M-am asezat langa apa,infruntandu-ma din greu cu raceala noptii,si gandindu-ma din nou la chipul lui ca de inger,SIMTEAM CA NE LEAGA CEVA dar trebuia sa imi dau seama ce.

M-am lăsat pe spate,si am simtit iarba putin umeda sub trunchiul meu .Mi-am lasat pleoapele sa alunece usor peste ochii mei obositi,lasand sa se vada acum mai usor doua pete vinetii,cearcanele ce-si faceau aparitia la miezul noptii pe fata mea ,acum mai alba ca niciodata.Am stat asa timp de cateva minute,lasand vantul sa se apropie de corpul meu plapand;in acest timp,am simtit mana unei fiinte ce-si trecea subtil degetele prin parul meu castaniu,drept,sclipind in lumina difuza a lunii.Banuind ca e doar imaginatia mea,nu m-am ostenit sa deschid catusi de putin pleoapele ,care erau strans lipite de ochii mei de-un negru ametitor.Aceste minute au trecut extrem de repede,nu si din prizma mea;am incercat sa surprind fiecare secunda ce se scurgea,ce fugea de mine,ce vroia sa se ascunda si sa nu se mai intoarca niciodata.Am deschis ochii incet,iar acum eram alta fiinta,nu mai eram un simplu inger,eram un demon.Transformarea fusese completa.M-am grabit ,cu pasi repezi sa ajung la marginea lacului,pentru a-mi vedea chipul,dar nimic ,cu exceptia tenului nu fusese schimbat.C-ei drept nu era prima oara cand vedeam acest chip de monstru in apa limpede,ce-mi contempla trasaturile superbe de zeita.M-am ridicat de langa apa,si am zburat intr-un copac,aproape de oras.M-am facut nevazuta,printre crengile dese ale copacului;vizionam doar cum pamantenii isi pierd timpul,pe acest pamant,cand ei au doar o viata de trait,si nu o pretuiesc indeajuns;fac aceleasi lucruri in fiecare zi,si nici macar nu se bucura ca traiesc;nici macar iubirea lor nu e sincera;si tot ce fac pana la urma e sa moara fara ca existenta majoritatii dintre ei sa se stie,nu se afirma cu nimic;cand vor ceva stiu doar sa profite,si ofera numai ca sa primeasca,asi putea spune ca viata lor nu e viata,shi totusi nici macar nu se intreaba ce rost au ei pe lumea asta.(sper sa va placa si astept comentariile voastre)enjoy it